Predarea in Generatia Twitter
TEHNICI DE PREDARE INTERACTIVE ȘI GENERAȚIA TWITTER
M-am născut la sfârșitul secolului
trecut. De când sunt profesor, am „păstorit” pe cicluri de
patru ani generații diverse, de tranziție post
comunista, generații MTV, Cartoon Network (
nedublat în limba romana...ce vremuri pentru profesorii de
engleza...), Mirc, Facebook. Pot sa spun ca în ultimii douăzeci
de ani de activat în sistem, am învățat din
domeniul științelor cognitive o mulțime de lucruri
despre modul în care oamenii învață . Un principiu
central care a fost în general acceptat este ca tot ceea ce
am învățat , am " construit "
pentru noi înșine . Atunci când creierul nostru
cauta informații, găsește conexiuni, interpretează și da
sensuri unor concepte/operații/aplicații,
nicio forța exterioara nu va avea niciun efect. Acest lucru
nu înseamnă neapărat ca efortul trebuie
sa fie în mod expres voluntar și conștient. Creierul
nostru operează continuu pe mai multe niveluri, dintre care doar unele sunt direcționate conștient.
Expunerea absolut geniala a unui profesor într-o prelegere poate duce
la o învățare limitata dacă creierul elevilor
nu procesează informația. Pe lângă aceasta, lipsa de
interes, cunoștințele minimale anterioare, lipsa dorinței de
a face eforturi mentale pot duce la un eșec.
Un lucru
pe care trebuie sa îl realizam despre predarea interactiva este
ca aceasta nu este ceva nou sau misterios . Dacă ești un
profesor și ți se pun întrebări în clasa
, dacă iți aloci timp pentru a verifica temele , sau controlezi
un grupul
de discuții , atunci predai deja interactiv . Dar , aproape toate cadrele
didactice fac aceste lucruri, și atunci, de ce
se vorbește despre asta?
Fără a interacționa cu
elevii, profesorul nu știe dacă ceea ce
a încercat sa transmită a ajuns unde trebuie. Socrate a
fost cel care a descoperit ca o întrebare buna face de o
mie de ori mai mult decât un răspuns bun. Prin urmare,
profesorul trebuie sa știe ce se afla în mintea
elevilor, și sa ii conducă pe un drum logic
spre cunoștințe/ informație, în timp ce elevii
trebuie convinși ca traversând o anume cale
vor obține acea informație de care au nevoie.
Nu în ultimul rând, un bun profesor trebuie
sa știe sa își motiveze elevii. Sa le zdruncine
apatia și inactivitatea. Odată incitați, profesorul trebuie
sa le valorifice impulsul creat de aceasta
explozie inițială. Când profesorul le cere elevilor sa
lucreze în grup sau pe perechi pentru a rezolva o problema, o
face pentru a construi structuri de cunoștințe dar și pentru
a-i motiva, iar anticiparea unui feedback este un factor motivator
important.
Printre
metodele interactive de lucru cu elevii, și pe care le folosim
frecvent: lucrul pe grupe, jocul de rol, sesiuni de brainstorming, sesiuni de
dezbatere și prezentare argumente pro&contra, exista o
sumedenie de altele, foarte „hot&trendy” care s-ar putea mula perfect pe
tipologia adolescenților cu care interacționăm și pe
care ii formam azi. As menționa: webminarii, regie de filme realizate
de elevi pe teme mari gândite de profesori și subteme
propuse de elevi, simulări de procese- din categoria MUN debate,
care iată ca face ceva ani de când s-a „inventat”
( mijlocul secolului trecut, practic contemporan ca tip de proiect
cu părintii elevilor noștri), activități de tip coaching,
blogging, vblogging, vines, meme-uri ( care trebuie aduse in concordanta
cu un mesaj), activități de tip teatru-forum, unde elevii aleg
scenarii, intervin, discuta,
descriu și analizează tipologii ale unor
personaje literare, spre exemplu, etc. Elevii au tendința de a
prefera metodele de e-learning care la rândul lor oferă softuri interesante
de evaluare sumativa sau formativa. De ce, deci aceasta nevoie acuta de
modificare și updatare a stilului nostru e predare? Pentru
ca generația pe care vrem sa o formam se
dezvolta, și își dezvolta, sub ochii noștri abilități pe
care într-o zi vom ajunge sa nu le mai înțelegem,
sprijinim, dar pe care ei, intuitiv le percep ca
fundamentale în supraviețuirea în lumea de
maine. Funcționarea pe unde scurte, detectarea rapida a caii directe
spre telul propus, sunt câteva calități care creionează o generație superba,
dinamica,
motivata și motivanta, într-un cuvânt...irezistibilă. Recomand cu căldură cartea
lui Spenser Johnson- „Cine mi-a furat cașcavalul?” ( exista chiar un
film animat după ideile din carte), care prezintă cu un
umor debordant o problema
complexa și modalități de reacție la ea.
Fără a milita
pentru eradicări ale lecțiilor clasice,
bazate pe prelegeri, oferire
de informații, susțin necesitatea integrării tehnologiei
moderne în procesele de predare și învățare, cu condiția ca
acest lucru sa aibă la baza o identificare riguroasa a
nevoilor elevilor, a tipului de informație pe care ei o
pot găsi pe google, etc. Cred ca marea provocare va fi
să putem face față acelei atitudini care
transmite următorul mesaj: „ești plătit sa fii profesor,
spune-mi ce trebuie sa știu”. Cu toții, noi,
tinerii, învățăm din experiențe, care ne ancorează emoțional,
care ne oferă posibilitatea de introspecție, analiză,
acumulare și care duce, inevitabil la
aplicare și învățare, dar si la dezvoltarea si amânarea uciderii
latente a ceea ce avem noi, oamenii mai de preț: creativitatea.
Zilele
trecute am fost supusa ( absolut voluntar) unui test rapid: cât de
bine cunosc tinerii și le cunosc limbajul. Am fost rugata
sa definesc cinci concepte: turfin,
slacklining, dead-drop, planking si omber. Când am
recunoscut doar 3 din 5, m-am panicat. Da, s-ar putea sa nu fiu destul de
vigilentă și sa constat într-o buna zi, că cineva a
mutat cașcavalul.
BIBLIOGRAFIE:
Comentarii
Trimiteți un comentariu